Treceți la conținutul principal

Prezentat şi tradus în spaniolă de Rafael Pisot

Ciprian Măceşaru (Rumanía, 1976)

Poeta, columnista, autor de reseñas literarias y manager cultural de diferentes revistas rumanas (en las que ha realizado, asimismo, numerosas entrevistas), Ciprian Măceşaru es una de las voces más singulares de la joven poesía rumana.
El canto de los grillos bajo las vías del tren (2007), su poemario de debut, ha sido saludado por la crítica como una poesía “limpia y prometedora”, que inventa metáforas perfectamente comprensibles “no para impresionar al lector sino para hacerse entender”. Repleta de imágenes contundentes, estados de ánimo intensos y demoledores, gran capacidad de síntesis, humor e ironía, su poesía brinda una “extraña elegancia” - deudora tal vez de un discurso intelectualista - que elude cualquier atisbo de indecencia o agresividad.
Cinéfilo y melómano (impetuoso batería del grupo de indie punk Hotel Fetish), Ciprian Măceşaru es también autor del volumen de entrevistas Diálogos frente al espejo (2007), que recoge conversaciones - trufadas de perspicacia, espíritu polémico y “discreta malicia” - con personalidades rumanas de gran calado intelectual.


el dueño de esclavos

mi mente es un camión de bomberos que llega demasiado tarde al lugar del incendio cuando ya no hay nada que salvar mi mente es una plantación de algodón en la que trabajan negros pensamientos mi mente es un latido incontenible una marea continua ábreme por la página que quieras los puentes que dan al mundo se han desmoronado más allá de mí a través del denso vapor se cuelan los matices que marcan la diferencia le lanzo granadas al ojo ciego de la noche intento despertarme...


el temor

cuando conociste el temor, los árboles se escondieron en la tierra, todo el imperio sucumbió, el ejercito fundió sus armaduras en tu sangre... los que no tenían cara te acosaron sin tregua, como ondas sonoras que resuenan en los tímpanos... un torbellino de mercurio se vertió por debajo de tus párpados cansados, por tuberías de asbesto, rumbo al mar del olvido... aplastada por la soledad, como una mariposa bajo una montaña de maletas, le gritaste al cielo y a la hierba, a la carne de los árboles jóvenes... tranvías fantasmas deambularon por la ciudad, el cerebro eléctrico del mundo provocó un cortocircuito en la desnuda órbita de la noche, la hiel brotó de las encías de los ladrillos muertos... sobre los ríos carmesíes del imperio los invasores construyeron grandiosos puentes... había ya tantas salidas, pero todas vigiladas e infranqueables... en la placenta de tus sueños ya no había nada: yacía a tus pies el futuro abortado



(Extraído del poemario El canto de los grillos bajo las vías del tren, Editorial Curtea Veche, Bucarest, 2007).


*** Rafael Pisot, doctor în filologie la Universitatea din Salamanca; master în Metodologia limbii spaniole la aceeaşi universitate. A publicat diverse articole în reviste spaniole de specialitate, precum şi antologia Anei Blandiana, Cosecha de angeles. A publicat la Editura Polirom, în colaborare, Dicţionar spaniol-român de expresii şi locuţiuni (2002) şi Dicţionar român-spaniol de expresii şi locuţiuni (2005). În prezent este profesor la Institutul Cervantes din Bucureşti.

Postări populare de pe acest blog

Brauner - Autoportret cu ochiul scos

Premoniţie sau coincidenţă? Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Înce

Grădina desfătărilor

Libertinaj, misticism, grotesc, ezoterism, burlesc, folclor fl a mand, toate la un loc, iată cât de bizară şi de complexă este opera lui Bosch. Înţelegerea picturii maestrului flamand devine, în aceste condiţii, extrem de dificilă. Variile interpretări existente se bazează, din păcate, şi pe multe speculaţii. Despre lucrările lui Bosch putem spune că au un fond religios, escatologic de multe ori, la care se adaugă (şi aici totul deraiază din convenţional) extrem de complicate simboluri şi elemente fantastice. Paul Philippot, în Pictura flamandă şi renaşterea italiană , aminteşte, cu privire la conţinutul artei lui Bosch, despre un “regres al omului dincolo de conştiinţă”, căruia “îi corespunde [...] animaţia întregii naturi, în care animale, plante şi lucruri participă, prin metamorfoze alarmante, la o viziune demoniacă universală”. Tripticul Grădinii desfătărilor (1504) este, probabil, cea mai discutat ă dintre operele lui Bosch. Panoul din stânga prezintă Paradisul, cel din dreap

Dan C. Mihăilescu, la ProTV, despre „Străzi interioare” (și nu numai)

Dan C. Mihăilescu, „omul care aduce cartea”, a vorbit „azi” (20 decembrie), la ProTV, despre „Străzile” mele. „Ciprian Măceşaru a scos un volum de interviuri, pregăteşte altul de interviuri neconvenţionale, s-a copt în admiraţia faţă de Mircea Cărtărescu, are în plan un roman foarte bun la editura Cartea Românească, în timpul liber este baterist, de genul rock, indie etc., şi a scos un jurnal cultural de o trepidaţie, de-o jubilaţie intelectuală fără egal în lumea noastră de acum, „Focul din tâmplă”, cu revelaţii muzicale, picturale, sculpturale... Îi place George Enescu, umblă în poezia mare a lumii, în proză... Bun, deci este un om care trepidează cultural, care trăieşte faptul artistic, iar lumea în care se mişcă este, în general, foarte vie, colorată, proaspătă. Ei bine, poezia lui este tot ce poate fi mai contrariant. Este un neo-expresionism, este un decoct de negru, o poezie încercănată, plină de fisuri, de ruperi, de versuri casante, plină de gânduri negre, poduri rupte.