Treceți la conținutul principal

Idei similare


*** „Ce să gândesc despre nivelul intelectual sau orice alt nivel al unei persoane care n-a aflat până acum că un cuvânt se schimbă în funcţie de modul în care este folosit – că până şi cuvântul ”trandafir” poate să-şi piardă parfumul dacă se iveşte în gura unei preţioase cu veleităţi de estet, pe când cuvântul c... (căcat – n.m.) poate fi perfect bine crescut, când este utilizat cu discernământ de cineva conştient de ţelurile sale”, spune Witold Gombrowicz în celebrul său Jurnal. „Vulgarul nu stă în cuvinte, ci în oameni”, spune şi Marin Tarangul în Predici profane. Gombrowiczian de-a dreptul, Sorin Stoica, în Aberaţii de bun-simţ, spune acelaşi lucru: „Poţi vorbi elegant şi detaşat despre defecaţie, la fel cum poţi să fii groaznic de vulgar atunci când încerci să descrii o floare.”
*** În Călinescu – Curs de poezie (ţinut în 1938 la Facultatea de filosofie şi litere din Iaşi), am găsit următoarea frază: “Gesturile pe care le facem în vis sunt absurde, dar nu fără sens. Acolo în vis avem sentimentul hotarât că aşa şi nu altfel trebuie să se petreacă lucrurile”; frază care mi-a amintit pregnant de însemnarea din 19 noiembrie 1937, din jurnalul lui Jeni Acterian. Iată un fragment: “Ne trezim, aci, în ordinea asta a vieţii şi – dacă ne amintim de cealaltă, a visului – o găsim absurdă şi fără sens. Într-atât ni se pare de fără legătură încât o găsim ridicolă şi uităm că atunci când eram în ea, totul era firesc, cu legături, şi trăiam în ea“.
Etichete:

Postări populare de pe acest blog

Brauner - Autoportret cu ochiul scos

Premoniţie sau coincidenţă? Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Înce
Citiți mai multe

Grădina desfătărilor

Libertinaj, misticism, grotesc, ezoterism, burlesc, folclor fl a mand, toate la un loc, iată cât de bizară şi de complexă este opera lui Bosch. Înţelegerea picturii maestrului flamand devine, în aceste condiţii, extrem de dificilă. Variile interpretări existente se bazează, din păcate, şi pe multe speculaţii. Despre lucrările lui Bosch putem spune că au un fond religios, escatologic de multe ori, la care se adaugă (şi aici totul deraiază din convenţional) extrem de complicate simboluri şi elemente fantastice. Paul Philippot, în Pictura flamandă şi renaşterea italiană , aminteşte, cu privire la conţinutul artei lui Bosch, despre un “regres al omului dincolo de conştiinţă”, căruia “îi corespunde [...] animaţia întregii naturi, în care animale, plante şi lucruri participă, prin metamorfoze alarmante, la o viziune demoniacă universală”. Tripticul Grădinii desfătărilor (1504) este, probabil, cea mai discutat ă dintre operele lui Bosch. Panoul din stânga prezintă Paradisul, cel din dreap
Citiți mai multe

Dan C. Mihăilescu, la ProTV, despre „Străzi interioare” (și nu numai)

Dan C. Mihăilescu, „omul care aduce cartea”, a vorbit „azi” (20 decembrie), la ProTV, despre „Străzile” mele. „Ciprian Măceşaru a scos un volum de interviuri, pregăteşte altul de interviuri neconvenţionale, s-a copt în admiraţia faţă de Mircea Cărtărescu, are în plan un roman foarte bun la editura Cartea Românească, în timpul liber este baterist, de genul rock, indie etc., şi a scos un jurnal cultural de o trepidaţie, de-o jubilaţie intelectuală fără egal în lumea noastră de acum, „Focul din tâmplă”, cu revelaţii muzicale, picturale, sculpturale... Îi place George Enescu, umblă în poezia mare a lumii, în proză... Bun, deci este un om care trepidează cultural, care trăieşte faptul artistic, iar lumea în care se mişcă este, în general, foarte vie, colorată, proaspătă. Ei bine, poezia lui este tot ce poate fi mai contrariant. Este un neo-expresionism, este un decoct de negru, o poezie încercănată, plină de fisuri, de ruperi, de versuri casante, plină de gânduri negre, poduri rupte.
Citiți mai multe