Treceți la conținutul principal

Ionel Ciupureanu - „Mișcări de insectă”


Abia anul trecut am luat contact cu poezia lui Ionel Ciupureanu (n. 1957, Coșoveni, Dolj), după ce Claudiu Komartin mi-a pomenit de mai multe ori despre acest scriitor. Am găsit apoi, la chioșcul de la Muzeul Literaturii Române, volumul „Adormisem și mă gândeam”, publicat în 2005 la Editura Pontica.
O poezie stranie, cu rupturi neliniștitoare, cu o densitate și o putere a trăirilor care amintesc de filmele thriller. Minimalistă, nevrotică, poezia lui Ciupureanu pare să fie rezultatul unei șlefuiri obsesive a revoltelor interioare. Cred în varianta aceasta cu atât mai mult cu cât am aflat că în anii '90 Ciupureanu a scris versuri pentru formația de punk Terror Art.
Fără să încerc să spun că poezia lui Ciupureanu este tributară cuiva, căci nu este, trebuie să remarc, totuși, că e aici ceva din vizionarismul greu, mortuar al lui Bacovia (Nicolae Manolescu a spus același lucru), totul procesat într-o stilistică spectaculoasă, cam ca la Virgil Mazilescu.
La recent înființata Casă de Editură Blecher a apărut zilele trecute volumul „Mișcări de insectă”, pe a cărui copertă 4 Gabriel Daliș scrie pe bună dreptate: „Situat pe linia tragică a poeziei românești, Ionel Ciupureanu este un mare poet, deocamdată cunoscut mult mai puțin decât merită”.
Presimt că anul 2011 o să fie un an bun pentru poetul Ciupureanu, „Mișcări de insectă” promite o astfel de evoluție a lucrurilor. Nu știu câte dintre poemele cuprinse în acest volum sunt noi, cert este că unele sunt preluate din „Adormisem și mă gândeam”. Cum poetul a mai publicat alte patru cărți, e posibil să fie vorba de un ”The Best Of”. Oricum, mizez pe un impact sporit al acestui ultim volum al lui Ciupureanu, fiindcă sunt convins că oamenii de la Casa de Editură Max Blecher știu cum să îl promoveze. Cartea beneficiază deja de un prim avantaj: arată bine (concepția grafică a Anei Toma e foarte inspirată).

*** Lansarea volumului „Mișcări de insectă” de Ionel Ciupureanu va avea loc duminică, 20 februarie, la ora 14.30, în Rotonda Muzeului Literaturii Române. Autorul va susține o lectură din cartea recent apărută și va răspunde la întrebările publicului. Întâlnirea este organizată de Casa de Editură Max Blecher și Clubul de lectură Institutul Blecher. Moderator: Claudiu Komartin.
Etichete:

Postări populare de pe acest blog

Brauner - Autoportret cu ochiul scos

Premoniţie sau coincidenţă? Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Înce
Citiți mai multe

Grădina desfătărilor

Libertinaj, misticism, grotesc, ezoterism, burlesc, folclor fl a mand, toate la un loc, iată cât de bizară şi de complexă este opera lui Bosch. Înţelegerea picturii maestrului flamand devine, în aceste condiţii, extrem de dificilă. Variile interpretări existente se bazează, din păcate, şi pe multe speculaţii. Despre lucrările lui Bosch putem spune că au un fond religios, escatologic de multe ori, la care se adaugă (şi aici totul deraiază din convenţional) extrem de complicate simboluri şi elemente fantastice. Paul Philippot, în Pictura flamandă şi renaşterea italiană , aminteşte, cu privire la conţinutul artei lui Bosch, despre un “regres al omului dincolo de conştiinţă”, căruia “îi corespunde [...] animaţia întregii naturi, în care animale, plante şi lucruri participă, prin metamorfoze alarmante, la o viziune demoniacă universală”. Tripticul Grădinii desfătărilor (1504) este, probabil, cea mai discutat ă dintre operele lui Bosch. Panoul din stânga prezintă Paradisul, cel din dreap
Citiți mai multe

Dan C. Mihăilescu, la ProTV, despre „Străzi interioare” (și nu numai)

Dan C. Mihăilescu, „omul care aduce cartea”, a vorbit „azi” (20 decembrie), la ProTV, despre „Străzile” mele. „Ciprian Măceşaru a scos un volum de interviuri, pregăteşte altul de interviuri neconvenţionale, s-a copt în admiraţia faţă de Mircea Cărtărescu, are în plan un roman foarte bun la editura Cartea Românească, în timpul liber este baterist, de genul rock, indie etc., şi a scos un jurnal cultural de o trepidaţie, de-o jubilaţie intelectuală fără egal în lumea noastră de acum, „Focul din tâmplă”, cu revelaţii muzicale, picturale, sculpturale... Îi place George Enescu, umblă în poezia mare a lumii, în proză... Bun, deci este un om care trepidează cultural, care trăieşte faptul artistic, iar lumea în care se mişcă este, în general, foarte vie, colorată, proaspătă. Ei bine, poezia lui este tot ce poate fi mai contrariant. Este un neo-expresionism, este un decoct de negru, o poezie încercănată, plină de fisuri, de ruperi, de versuri casante, plină de gânduri negre, poduri rupte.
Citiți mai multe