Treceți la conținutul principal

Elogiu mamei vitrege

Cel mai dificil e să prezinţi o carte celebră. Te întrebi, în primul rând, ce sens are, că doar au vorbit atâţia despre ea. Apoi ce să spui ca să nu repeţi cuvintele lor.
Elogiu mamei vitrege (Editura Humanitas, 2011, traducere de Alma Maria Moldovan) este o astfel de carte binecunoscută. Un roman erotic scris cu mare artă.
Rareori am întâlnit prezentat cu mai multă forţă corpul uman, alternându-se erotismul ameţitor cu amănuntele care la 99 de scriitori dintr-o sută ar fi fost dezgustătoare (vezi „abluţiunile lui don Rigoberto”).
Sunt şi pagini în care Vargas Llosa apelează la mitologie, sporind aerul magic al poveştii. E clar că romanul nu sună deloc ca unul dintre multele romane erotice contemporane, ci aminteşte de acele scrieri licenţioase vechi.
În Elogiu mamei vitrege, puştiul Alfonso reprezintă corespondentul masculin al Lolitei, finalul cărţii, de-o fineţe psihologică extraordinară, relevând, chiar dacă uşor ambiguu, figura micului demon.
Romanul lui Vargas Llosa este o capodoperă a literaturii erotice contemporane. Atenţie, la Editura Humanitas, în seria de autor Mario Vargas Llosa a apărut şi continuarea acestuia, Caietele lui don Rigoberto.

Postări populare de pe acest blog

Brauner - Autoportret cu ochiul scos

Premoniţie sau coincidenţă? Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Înce

Grădina desfătărilor

Libertinaj, misticism, grotesc, ezoterism, burlesc, folclor fl a mand, toate la un loc, iată cât de bizară şi de complexă este opera lui Bosch. Înţelegerea picturii maestrului flamand devine, în aceste condiţii, extrem de dificilă. Variile interpretări existente se bazează, din păcate, şi pe multe speculaţii. Despre lucrările lui Bosch putem spune că au un fond religios, escatologic de multe ori, la care se adaugă (şi aici totul deraiază din convenţional) extrem de complicate simboluri şi elemente fantastice. Paul Philippot, în Pictura flamandă şi renaşterea italiană , aminteşte, cu privire la conţinutul artei lui Bosch, despre un “regres al omului dincolo de conştiinţă”, căruia “îi corespunde [...] animaţia întregii naturi, în care animale, plante şi lucruri participă, prin metamorfoze alarmante, la o viziune demoniacă universală”. Tripticul Grădinii desfătărilor (1504) este, probabil, cea mai discutat ă dintre operele lui Bosch. Panoul din stânga prezintă Paradisul, cel din dreap

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html Bibliotecă de scriitor Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.