Treceți la conținutul principal

Galati, 12, 13 mai 2012





Sâmbătă, 12 mai. Galaţi. Hotelul Vega, unde suntem cazaţi, este situat lângă Dunăre, între două clădiri emblematice ale oraşului: Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) şi biserica fortificată „Precista”, datând din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Vasile Lupu. De la statuia lui I. C. Brătianu (opera lui Oscar Spaethe) traversăm strada şi coborâm pe faleză. Terase. Muzici orientale. Băieți musculoși, femei frumoase. Artă: sculpturi metalice, unele mişto. „Fisiune” (1976), de Nicolae Şaptefraţi. „Septenarius”, de Ingo Glass (îmi place mult; are ceva dintr-o catedrală gotică, dar e în ea şi mult Alexander Calder). „Tentativă”, de Constantin Popovici (o pasăre care nu a reuşit să se ridice în aer). „Amfiteatru” (1976), de Mihai Istudor. „Ecran” (1976), de Dan Covătaru. „Confluenţe” (1976), de Manuela Siclodi, o sculptură care aminteşte de lucrările lui Dalí sau Max Ernst. „Evoluţie” (1976), de Crişan Bela. „Fructul soarelui” (1977), de George Apostu. Altele sunt penibile. O şalupă poartă numele „Blandiana”. Ne oprim la o terasă ceva mai retrasă. E linişte. Mâncăm peşte. Eu - păstrăv prăjit. Crista - saramură de crap. Bem bere nefiltrată.
[...]

Duminică, 13 mai. Galaţi. Ne plimbăm pe strada Domnească. Resturi din gloria de altădată. Fântâna arteziană „Femeie pe valuri”, cu un nud feminin realizat de Constantin Baraschi. Rectoratul Universităţii „Dunărea de Jos” (arh. Grigore Cerchez şi Anton Varnav), clădire masivă, cu multe elemente prin care Cerchez îmi este familiar (Palatul Institutului de Arhitectură "Ion Mincu" din Bucureşti este o operă extraordinară); despre Varnav nu ştiu nimic (sau cel puţin nu-mi amintesc acum nimic). Palatul Administrativ (arh. Ion Mincu), foarte frumos, în stil neoromânesc, cu două statui din marmură realizate de Frederic Storck. Teatrul Dramatic „Fani Tardini” (arh. I. D. Enescu), fostul Palat V. A. Urechia, pe fronton cu un spectaculos altorelief inspirat din mitologia populară românească, realizat de Mac Constantinescu. Biserica Ortodoxă (arh. Petre Antonescu şi Ştefan Burcuş). Casele Auschnitt, Balş, Cavaliotti (astăzi adăposteşte Muzeul de Istorie, având lipită de ea o oribilă clădire comunistă), Costache Plesnilă, Gheorghiade, Lambrinidi, Macri, Simion Gheorghiu (ajunsă în ultimul hal)... Grand Hotel (astăzi primăria oraşului)... Palatul Episcopal (astăzi Muzeul de Artă Vizuală) impresionează mai ales datorită enormei sale curţi, un adevărat parc. Muzeul pare închis, uşile sunt închise, nu e afişat programul, nici măcar un carton cu „închis” sau „deschis”, fotografiez câteva dintre sculpturile expuse în curte, dar iată, uşile se deschid, o doamnă se repede la mine, „nu fotografiaţi exponatele!”, „ok”, fotografiez clădirea, „nu fotografiaţi clădirea!”, sare aceeaşi doamnă, „nici clădirea?!”, „nici! E ordin de la domnul director. Dacă doriţi să fotografiaţi, trebuie să plătiţi taxă”, „e absurd!” spun şi plec plin de nervi, gândindu-mă că nicăieri în Occident nu aş fi păţit aşa ceva; deh, managementul românesc...). Grădina Publică (o vedem doar din stradă, nu mai avem timp să vizităm).
[...]

Luni, 14 mai. Bucureşti. Citesc de pe internet că la Galaţi a fost descoperit în 1974 un cavou roman din secolul al IV-lea d.Hr., dar, confundat cu o cazemată, a fost parţial distrus. S-a decis conservarea in situ a cavoului. Prin urmare, a fost acoperit cu pământ, apoi s-a turnat o placă de beton peste el. Pe locul acela îşi parcheză astăzi unii maşinile.
Se pare că pe faleză sunt şi lucrări de Mircea Roman şi Aurel Vlad, doi sculptori care-mi plac mult. Nu le-am văzut şi-mi pare rău. De asemenea, aflu că pe strada Mihai Bravu se găseşte casa Robescu, operă a lui Ion Mincu. De reţinut.

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Interviu cu RĂZVAN PETRESCU

Răzvan Petrescu (n. 1956) este prozator, eseist, dramaturg. A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti în 1982. După ce profesează opt ani, renunță la medicină pentru a se dedica scrisului. A fost redactor la revistele Cuvîntul şi Amfiteatru, apoi la editurile Litera și Allfa. Din 2004 este redactor la Curtea Veche Publishing. A publicat volumele: Grădina de vară (proză scurtă), Editura Cartea Românească, 1989, premiul Fundaţiei „Liviu Rebreanu“; Eclipsa (proză scurtă), premiul oraşului Târgovişte pentru cea mai bună carte de proză a anului; Într-o după-amiază de vineri (proză scurtă), Editura Cartea Românească, 1997, premiul Cartea Anului la Salonul Naţional de Carte de la Cluj, premiul ASPRO pentru cea mai bună carte a anului şi premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti; Farsa, Editura Unitext, 1994, premiul UNITER pentru cea mai bună piesă de teatru a anului; Primăvara la bufet, Editura Expansion, 1995, Marele Premiu la Concursul Naţional de Dramaturgie „…