Treceți la conținutul principal

Două poeme traduse în italiană de Gabriela Lungu

"Preghiera"


Sul tardi
l’animale
rientra
nella sua tana,
si toglie le scarpe
si siede
a tavola
inventa
un dio
una preghiera, va a letto,
fa un bel sogno.
Il giorno dopo
molto presto,
l’animale
si sveglia,
si siede
a tavola,
inventa
un dio,
una preghiera,
si alza,
si mette le scarpe
e va via.

"Rugăciune"

Târziu,
animalul
se-ntoarce
în vizuină,
se descal
ță,
se a
șază
la masă,
inventează
un zeu,
o rugăciune,
se culcă,
visează
frumos.
A doua zi,
foarte devreme,
animalul
se treze
ște,
se a
șază
la masă,
inventează
un zeu,
o rugăciune,
se ridică,
se-ncal
ță
și pleacă.

"Con le migliori intenzioni”

L'inverno ci ha svuotato le strade,
né la mente né il cuore
non hanno più memoria,
l'istante presente è tutto ciò che conta.
Avremo un carcere solo nostro,
un carcere come una luna di miele,
ci divoreremo con le migliori intenzioni.
Mille intenzioni ci tortureranno la fantasia,
stringeremo i pugni uno accanto all'altro
finché si riempirà la stanza tutta.
Germoglieremo come le patate,
ci spareremo dritto nel cuore
con le nostre belle parole.

"Cu cele mai bune intenții"

Iarna ne-a golit drumurile,
nici mintea, nici inima
nu mai au memorie,
clipa de-acum e tot ce contează.
Vom avea o carceră numai a noastră,
o carceră ca o lună de miere,
ne vom devora cu cele mai bune intenţii.
O mie de plecări ne vor tortura imaginaţia,
o să strângem pumn lângă pumn
pân-o să umplem camera toată.
Vom încolţi ca nişte cartofi,
ne vom împuşca direct în inimă
cu vorbele noastre frumoase.

Din vol. "Locul în care n-am ajuns niciodată", apărut la Editura Charmides.

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Interviu cu RĂZVAN PETRESCU

Răzvan Petrescu (n. 1956) este prozator, eseist, dramaturg. A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti în 1982. După ce profesează opt ani, renunță la medicină pentru a se dedica scrisului. A fost redactor la revistele Cuvîntul şi Amfiteatru, apoi la editurile Litera și Allfa. Din 2004 este redactor la Curtea Veche Publishing. A publicat volumele: Grădina de vară (proză scurtă), Editura Cartea Românească, 1989, premiul Fundaţiei „Liviu Rebreanu“; Eclipsa (proză scurtă), premiul oraşului Târgovişte pentru cea mai bună carte de proză a anului; Într-o după-amiază de vineri (proză scurtă), Editura Cartea Românească, 1997, premiul Cartea Anului la Salonul Naţional de Carte de la Cluj, premiul ASPRO pentru cea mai bună carte a anului şi premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti; Farsa, Editura Unitext, 1994, premiul UNITER pentru cea mai bună piesă de teatru a anului; Primăvara la bufet, Editura Expansion, 1995, Marele Premiu la Concursul Naţional de Dramaturgie „…